Pauline (1)

http://reformedorthodoxy.wordpress.com/romanian

Domnule Dan Paul,

Ceea ce aţi scris aici nu constituie un răspuns. Aţi făcut o varză preluînd texte, comentarii şi folosind diverse moduri de adresare.

Pot înţelege amplitudinea psihologică a acestui moment căruia trebuie să-i faceţi faţă, dar nu pot înţelege de ce aveţi pretenţia că aţi da un răspuns lui Dănuţ Mănăstireanu.

Dacă aţi venit în spaţiul public cu asemenea chestiuni, atunci trebuie să vă aşteptaţi la ceea ce se poate întîmpla în spaţiul public.

Ei bine, se întîmplă că o droaie de evanghelici sînt stupefiaţi de neglijenţa cu care aţi tratat aceste chestiuni.

Iar acum, colaz peste pupăză, mai şi aveţi pretenţia că aţi dat un răspuns.

În numele principiului dialogului, vă solicit să vă revizuiţi atît afirmaţiile exagerate pe care le-aţi făcut în eseu, cît şi stilul de conversaţie.

De la început plecaţi cu un handicap, mă refer la faptul că Dănuţ Mănăstireanu a sugerat faptul că nu aveţi cultura dialogului.

Aşa ceva se dobîndeşte. Handicapul însă constă în faptul că nu se depune efortul în acest sens, în a căuta modalităţi de conversaţie, fie ele şi ironice.

Spaţiul public evanghelic este DEJA încărcat de anumite teme confesionale, dar şi sindromuri de ghetou. V-aş recomanda să ţineţi seama de faptul că unii am dobîndit deja experienţă în a trata aceste chestiuni cu atenţie şi nu ne consumăm energia în doar cîteva replici.

Din mai multe considerente, cel puţin din poziţia de jurnalist creştin şi din poziţia de blogger evanghelic şi din poziţia de absolvent de teologie baptistă al Institutului Biblic Emanuel şi din poziţia de colaborator la diverse proiecte din spaţiul confesional evanghelic şi din poziţia de formator de opinie, sînt obligat să acord atenţie demersului public pe care l-aţi iniţiat cît şi replicilor pe care le generează.

Consider că ar fi trebuit să luaţi aminte la aceste replici fie şi numai dacă ele erau scrise de 3 ori mai puţini comentatori.

Sînt nevoit, de asemenea, avînd în vedere ideologizarea spaţiului confesional evanghelic românesc (din ţară şi din străinătate) să NU vă acord circumstanţe atenuante.

Porniţi, aşadar, şi cu acest al doilea handicap.

Iar dacă intuiesc răspunsul care v-a încolţit în minte în timp ce citiţi aceste rînduri, cred că porniţi şi cu al treilea handicap.

Aşadar, rămîne întrebarea, deloc retorică:

De ce aţi mai pornit?