Diagonale (5)

5 Iunie 2009

diagonale100

http://mariuscruceru.ro/2009/06/05/mi-e-scirba-de-reporceriala-sau-va-rog-sa-ne-iertati-2/#more-2916

Pătrățosule,

Știm deja cu toții stilul tău de revoltă, și la adresa Mioriței, și la adresa romînikăi, și la adresa unor lideri evanghelici ce-s pe funcții de te-ncurcă, și la adresa unor chestiuni pe care le cunoști prea puțin (am pățit-o pe pielea mea nu o dată).

Din nou accentul cade pe faptul că TU te revolți. La ce folos? Cînd nu păstrezi măsura? Cînd de fapt pînă și revolta-ți se înscrie în această glosare „revoltoasă” de ne și frică să ne mai revoltăm, autentic, pentru ceva, că atîta te revolți TU că nu mai apucă alții să o facă, decît pătrățoșii care se adună în corul siconfanților.

Și la ce folos te revolți? Ai vreo strategie, floretistule?

Îi faci, cumva, pe cititori să participe la un demers cu adevărat regenerator, măcar în atitudinea lor, sau ne hrănim – terapeutic, e-adevărat – cu agresivitate și poluare phisică?

Am văzut de atîtea ori stilul ăsta de revoltă că pur și simplă MĂ REVOLTĂ.

Dați-ar Domnul mai multă stăpînire de limbă și mai multă lenevie într-ale revoltei.

Oare îți dai seama cîte pagini aș putea să scriu dacă îți iau la puricat logoreea asta?

Desigur, poți să faci ce vrei cu comentariul ăsta, de-aia am făcut blogul Diagonale, să-mi colecționez comentariile, că doară nu îmi pierd (prea mult) timp cu revolte!

De ce să analizăm fenomene ale Internetului evanghelic, precum Masa Rotundă, Pătrățosu, Rețeaua România Evanghelică? Ne-ar fi prea greu, nu-i așa? Ne-ar trebui ceva luciditate pentru așa ceva.

Mai bine ne (tooot) revoltăm! Paul Negruț că unii politicieni se erijează în reprezentații evanghelicilor, Silviu Tatu că Paul Negruț nu l-a amintit pe Iosif Țon, la graduarea recentă, ca fondator al Universității Emanuel, Marius Cruceru că romînika nu merge cum ar vrea el, Rotundu că iar și-a dat în petec Pătrățosu, și uite-așa o să apară, la vreo facultate, specializarea: Interneto-Terapia. Revolta și „revoltoșii”.

Păi da, că bisericile fac spectacole, iar unii dintre noi… spectacol!

Huo! Jos bădărănia! Cu bădărănia pe bădărănie călcînd. Ia(r)tă-ne, Doamne, în superbia noastră!

Anunțuri

Bucureştenii

29 Mai 2009

http://www.rouavietii.ro/2009/05/23/%C8%99i-a-fost-intalnirea-bloggerilor-evanghelici

1. Nu vă iluzionaţi că mă prind (repede) într-o polemică pentru care este evident că nu sînteţi pregătiţi.

2. Andy Mihail „are impresia” că am criticat evenimentul ÎNAINTE de a avea loc. Aştept să indice prin link unde s-ar afla aşa ceva.

3. Reacţiile voatre sînt inconsistente (precum m-am aşteptat). Eu am pus in discuţie cel puţin două chestiuni: a) că subiectele anunţate nu aveau legătură clară cu evanghelicii (dar întîlnirea era anunţată, pompos, a fi a bloggerilor evanghelici) şi b) că s-a anunţat eronat a fi un prim contact între bloggerii evanghelici. Niciunul nu v-aţi referit la aceste două chestiuni.

4. Văd însă că, dimpotrivă, mi se cere să mă… abţin!!! Oare în numele cărui principiu? Care este logica din spatele acestei solicitări? Doară nu v-aţi închipuit vreunul dintre voi că o să mă abţin?

5. Mai văd că vă exprimaţi, cică, interesul pentru blogosfera evanghelică. Daaaa? Şi unde fuserăţi pînă acum, măi bucureştenilor? Oare să vă dau exemple de pe blogurile voastre cît v-a interesat pînă acum blogosfera evanghelică? Cîte bloguri evanghelice oare frecventaţi, ca să puteţi avea impresii sau să faceţi solicitări de… abţinere?

6. Nu sînt deloc impresionat de solidaritatea voastră la comentarii. Dimpotrivă, nu faceţi altceva decît să vădiţi un sindrom ideologiza(n)t pe care, de fapt, îl criticaţi la alţii din spaţiul confesional evanghelic.

7. Imaginaţi-vă cîte aş mai putea scrie (nu neapărat aici). N-ar fi fost mai bine să vă abţineţi? Eventual, măcar în particular, să-mi fi mulţumit (că mi-am făcut timp să vă atrag atenţia asupra celor două chestiuni)?

8. Şi, Gabi, te-ai lansat pe o pistă falsă la adresa ego-ului. Alexandru nu de bine a vrut să zică (că mi-a mai copt-o şi altădată), mai ales că l-am luat la rost pentru furt de material, chestiune pe care o criticai deunăzi.

Pauline (2)

16 Mai 2009

http://reformedorthodoxy.wordpress.com/romanian

Domnule Dan Paul,

Citesc stupefiat ce scrieţi (la adresa mea DIN NOU):

„Incercati sa creati un caz puternic in favoarea dumneavoastra.”

Oare chiar trăim pe planete diferite?

De ce aş vrea să creez un caz puternic în favoarea mea?

Păi dvs. aţi creat un caz puternic în defavoarea dvs.

Vă aduc aminte DIN NOU: o droaie de evanghelici sînt stupefiaţi de neglijenţa cu care aţi tratat anumite chestiuni în PUBLIC, în primul rînd e vorba de afirmaţiile calomnioase la adresa a trei teologi evanghelici români.

Aşadar, nu sîntem noi doi în vreo polemică (încă nu aţi schiţat vreun semn că sînteţi dispus să purtaţi vreo polemică cu cineva).

Eu îmi fac datoria de jurnalist şi analizez fenomenul pe care l-aţi generat şi îl întreţineţi.

Din păcate, observ că aţi intrat pe un palier autist, unde oricine întinde mîna să vă atingă are neplăcuta senzaţie de a fi întîmpinat cu rigiditate spasmodică.

Spuneţi că vă rugaţi pentru mine. Asta e miza conversaţiilor în acest spaţiu public? Să-i dibuiţi pe cei care au nevoie de rugăciune? Păi toţi avem nevoie de rugăciune. Dar felul în aţi ajuns la acest gînd ŞI în care ţineţi să-l exprimaţi PUBLIC este jignitor.

În numele principiului dialogului, vă solicit, din nou, să recitiţi afirmaţiile pe care le faceţi în spaţiul public şi să vă revizuiţi modul în care sînteţi prezent în spaţiul public. Oricum nu o să scăpaţi aşa uşor din corzile în care v-aţi băgat.

Iar dacă vă rugaţi, rugaţi-vă cu bună măsură, nu exageraţi. Mai lăsaţi loc de rugăciune şi pentru alţii, poate mai răi, poate mai buni decît mine.

Pauline (1)

14 Mai 2009

http://reformedorthodoxy.wordpress.com/romanian

Domnule Dan Paul,

Ceea ce aţi scris aici nu constituie un răspuns. Aţi făcut o varză preluînd texte, comentarii şi folosind diverse moduri de adresare.

Pot înţelege amplitudinea psihologică a acestui moment căruia trebuie să-i faceţi faţă, dar nu pot înţelege de ce aveţi pretenţia că aţi da un răspuns lui Dănuţ Mănăstireanu.

Dacă aţi venit în spaţiul public cu asemenea chestiuni, atunci trebuie să vă aşteptaţi la ceea ce se poate întîmpla în spaţiul public.

Ei bine, se întîmplă că o droaie de evanghelici sînt stupefiaţi de neglijenţa cu care aţi tratat aceste chestiuni.

Iar acum, colaz peste pupăză, mai şi aveţi pretenţia că aţi dat un răspuns.

În numele principiului dialogului, vă solicit să vă revizuiţi atît afirmaţiile exagerate pe care le-aţi făcut în eseu, cît şi stilul de conversaţie.

De la început plecaţi cu un handicap, mă refer la faptul că Dănuţ Mănăstireanu a sugerat faptul că nu aveţi cultura dialogului.

Aşa ceva se dobîndeşte. Handicapul însă constă în faptul că nu se depune efortul în acest sens, în a căuta modalităţi de conversaţie, fie ele şi ironice.

Spaţiul public evanghelic este DEJA încărcat de anumite teme confesionale, dar şi sindromuri de ghetou. V-aş recomanda să ţineţi seama de faptul că unii am dobîndit deja experienţă în a trata aceste chestiuni cu atenţie şi nu ne consumăm energia în doar cîteva replici.

Din mai multe considerente, cel puţin din poziţia de jurnalist creştin şi din poziţia de blogger evanghelic şi din poziţia de absolvent de teologie baptistă al Institutului Biblic Emanuel şi din poziţia de colaborator la diverse proiecte din spaţiul confesional evanghelic şi din poziţia de formator de opinie, sînt obligat să acord atenţie demersului public pe care l-aţi iniţiat cît şi replicilor pe care le generează.

Consider că ar fi trebuit să luaţi aminte la aceste replici fie şi numai dacă ele erau scrise de 3 ori mai puţini comentatori.

Sînt nevoit, de asemenea, avînd în vedere ideologizarea spaţiului confesional evanghelic românesc (din ţară şi din străinătate) să NU vă acord circumstanţe atenuante.

Porniţi, aşadar, şi cu acest al doilea handicap.

Iar dacă intuiesc răspunsul care v-a încolţit în minte în timp ce citiţi aceste rînduri, cred că porniţi şi cu al treilea handicap.

Aşadar, rămîne întrebarea, deloc retorică:

De ce aţi mai pornit?

Diagonale (4)

11 Aprilie 2009

diagonale100

http://mariuscruceru.ro/2009/04/08/si-daca-se-rupe-ce-este-un-fundamentalist

Pe blogul lui Marius Cruceru, comentatorul Isidor şi-a exprimat următoarea opinie:

„Cred că domnul Alin Cristea e mulţumit acum, discuţia a atins în sfârşit altitudinea necesară.”

Iată răspunsul meu:

Nu, domnule Isidor, domnul Alin Cristea nu are de ce să fie mulţumit.

Nu am de ce să fiu mulţumit atîta timp cît Marius David Cruceru, cel care a pornit subiectul legat de fundamentalism (şi Uniunea Baptistă din România), nu discută despre acest subiect (iar comentatorii idem).

Pe de o parte, Marius David Cruceru scrie:

„Da, corect, aici ai dreptate, Alin Cristea, discutia era deja restrinsa la baptistii din Romania, la cele “doua sau mai multe” tabere si era deja contextualizata la Coffey.”

Dar pe de altă parte, introduce ÎNCĂ un parametru:

„De ce mă intereseaztă chestiunea (spre marea surpriză a lui Alin Cristea) tocmai trebuie să trimit un articol în Franţa în care discut “fundamentalismul” lui Augustin.”

De asemenea, domnule Isidor, de ce aş fi mulţumit văzînd cu cîtă lejeritate folosiţi concepte precum: fundamentalişti, radicali, conservatori.

Chiar Marius David Cruceru scrie:

„cred că din nou există o confuzie între radicalism şi fundamentalism, între conservatorism şi fundamentalism. Ai putea face distincţia între ele?”

Aşadar, nu doar că postarea a fost introdusă într-un mod pe care eu îl etichetez, nu degeaba, ca fiind pătrăţos, dar comentatorii nu discută despre subiect, iar lui Marius David Cruceru nu îi stă mintea la subiectul propus, legat de ograda baptiştilor români, ci la: „Ce legătură este între Augustin, Luther şi Hitler?”

Diagonale (3)

10 Aprilie 2009

diagonale100

Afişez încă un comentariu pe care l-am propus pe blogul lui Marius Cruceru:

http://mariuscruceru.ro/2009/04/08/si-daca-se-rupe-ce-este-un-fundamentalist

De ce să se discute AICI despre fundamentalism la musulmani sau la ortodocşi, ba chiar la evanghelici?

Marius David Cruceru a prezentat un articol în care apărea conceptul de fundamentalim exprimat în cadrul unor discuţii între… baptişti.

Ba chiar subiectul ar trebui tratat şi mai îngust – fundamentalismul la baptiştii din România, deoarece a fost propus în legătură cu o (nereală) posibilitate a ruperii Uniunii Baptiste din România.

Iată ce scria Patrix:

“Mai intai cred ca trebui data o definitie fenomenului fundamentalist religios cu radacini in America ca sa vedem la ce reactioneaza domnul Coffey.
Eu cred ca de acolo ne propune Marius David sa pornim.
Reactia lui David Coffey este la fundamentalismul de tip american.”

Iată ce ne propunea Natanm:

“Lasand gluma la o parte, pentru o tratare istorica exemplara a fundamentalismului sugerez:
George Marsden – Fundamentalism and American culture (da, American, ca acolo se nascu) – cartea poate fi citita in regim limited preview pe gugalbuks
Mark A. Noll – The scandal of the evangelical mind – un capitol ravasitor despre “dezastrul intelectual al fundamentalismului”.”

Dar, desigur, se ridică întrebarea: Dacă, aşa cum observa altcineva, “Blogul nu este tratat de teologie sistematica”, atunci de ce am porni de la astfel de cărţi?

Cu alte cuvinte, cititorii sînt aici cel puţin de două feluri: (1) unii care chiar vor să ştie ce este fundamentalismul, sau, mai moderat, vor măcar să se işte o discuţie decentă despre fundamentalism, care să deschidă niscaiva perspective, şi (2): alţii care, chiar dacă vor să ştie ce este fundamentalismul, nu sînt dispuşi să facă eforturi (de tip intelectual, nu emoţional) să încerce să utilizeze cu mai multă grijă acest concept.

Desigur, eu sînt încîntat de prima parte din citatul lui Natanm: “Lăsînd gluma la o parte…”.

Eu nu cred că Marius David Cruceru a vrut să ne facă să pornim de la reacţia lui David Coffey la fundamentalismul american.

Eu cred că a vrut, folosindu-se de pretextul chestiunii din întîlnirea cu americanu’, să ne facă să pornim de la ceea ce i-a zis Sârbului:

“Sarbule, nu încerca să dregi busuiocul. Danut a greşit. Ai greşit şitu că te-ai avîntat în trena lui.”

De precizat ca Sârbul nu a scris AICI vreun comentariu, ci pe blogul lui.

Mă întreb, a cîta oară, de ce nu aminteşte AICI nimeni din intelighenţia baptistă de momentul din istoria baptiştilor din România cînd Uniunea Baptistă s-a rupt?

Astfel, “greşeala” lui Dănuţ (Mănăstireanu – Marius David, chiar e aşa de greu de scris numele cuiva, trebuie toţi să ştie despre care Dănuţ e vorba?) nu ar mai apărea aşa… flagrantă.

Ba chiar s-ar putea discuta despre ideea ruperii Uniunii Baptiste FĂRĂ a se implica conceptul de FUNDAMENTALISM, întrucît momentul la care mă refer s-a petrecut cu zeci de ani în urmă, aşa că nu DOAR fundamentalismul – (ne)înţeles în variantele de acum – ar putea cauza o rupere.

Totuşi, interesant este că Marius David Cruceru face oareşce legătură între ideea ruperii Uniunii Baptiste DIN ROMÂNIA şi conceptul (ambiguu – principalul meu reproş la adresa articolului lui Marius David Cruceru) de fundamentalism.

Diagonale (2)

9 Aprilie 2009

diagonale100

http://mariuscruceru.ro/2009/04/08/si-daca-se-rupe-ce-este-un-fundamentalist

Marius David, este trist că abordezi cu aşa lejeritate (ludică) şi deşănţare interogativă un subiect atît de important şi actual cum este FUNDAMENTALISMUL.

Este trist că un decan al unei facultăţi de teologie îşi permite astfel de jocuri semantice, nicidecum inocente, în spaţiul public.

Este trist că modelul acesta (pătrăţos) este preluat de studenţi şi absolvenţi de teologie.

Da, e tot mai clar de ce este atîta tristeţe în lumea evanghelică din România.

Că Paul Negruţ nu reuşeşte ŞI în blogosferă nu e de mirare, dar că bloggerul Marius David se re-prezintă astfel, fără cravată, în spaţiul public, e de mirare!

Desigur, nu şi pentru mine (Rotundu), care îţi observ stilul, puterea de fascinaţie, pripelile, degustările, mono-logurile, glosările multidimensionate, călăririle, de-plasările pe cuprinsul patriei, fabricile, comunicările, comunicatele, mîncatele şi nemîncatele…

Şi parcă spuneai că nu eşti în blogosferă, că nu revii în ring…

E trist că pierzi atîta energie pe chestionări (aproape) inutile şi afirmaţii superficiale.

Oare chiar atît de greu e de priceput că în spaţiul online nu se poate manipula aşa de uşor ca în spaţiul confesional regional, teritorial?

Cel puţin pentru un singur motiv: Că rămîne scris ceea ce ai scris.

Dar şi pentru că există mijloace rapide de verificat informaţiile, cîmpul semantic al unor concepte, diverse contexte în care s-au afirmat anumite lucruri etc.

Şi nu mă refer DOAR la Google.

E trist că, după ce te trezeşti gîndind cu voce tare în agora virtuală, mai şi laşi şi pe alţii să se bage în vorbă, aşa cum nu erai de acord, de exemplu, pe Masa Rotundă, să vorbească strungarul despre chestiuni teologice. Să vorbească şi nea Ion, că şi el e om…

Şi, cum?, doar 1.500 de vizite pe zi acumulezi? Cum, la lăfăiala pătrăţoşenică ce se exhibă pe acest blog cu nume şi prenume, încă nu ai ajuns la 150.000 pe zi? Sau măcar la 15.000 pe zi?

Diagonale (1)

9 Aprilie 2009

diagonale300

Diagonale (rotundo-pătrăţoase)

În mai multe ocazii mi-am exprimat dorinţa de a relua subiecte din cadrul a două fenomene produse de evanghelici în spaţiul virtual: Masa Rotundă (2006) şi Pătrăţosu (2007). Un alt fenomen, în 2008, a fost Reţeaua România Evanghelică.

Fenomenul Pătrăţosu a luat amploare începînd cu martie 2007. Iată numărul de postări pe lună:

2006

octombrie (1)
noiembrie (1)

2007

ianuarie (1)
februarie (5)
martie (31)
aprilie (32)
mai (46)
iunie (47)
iulie (87)
august (90)
septembrie (74)
octombrie (75)
noiembrie (77)
decembrie (87)

2008

ianuarie (79)
februarie (45)
martie (42)
aprilie (41)
mai (30)

Prima postare, cu titlul Bine că ai venit!, începea astfel:

“Bine ai venit într-o lume “în-colţită” pe un pămînt cu o umbră rotundă!”

Şi se încheia, interesant din perspectivă metafizică şi nu numai, cu o reflecţie pluristratificată (gen haiku, nu cu 17 silabe, ci 20):

“Lumea începe pe sfera pămîntului şi se sfîrşeşte cu un cub.”

Prima postare a avut, în 3 zile, 4 comentarii, în anul următor 2007 încă 3 şi 5 foarte scurte comentarii în 2008 (!).

Pentru mine, comentariul preferat, generator de reflecţie (diagonală), este următorul:

“Eu contrazic: Patratul are obarsie terestra. A fost inventat de om. L-a inventat atunci cand nu putea patrunde ideea de curba. Si l-a folosit cand a vrut sa inteleaga curba. Lumea naostra este rotunda. Curbele cica ar fi construite din drepte. D’aia ne-au batut la cap cu serpii aia in liceu. Ca sa ne faca sa intelegem asta: ca de fapt curba este o suma. O suma de mai multe patrate.

Curcubeul este rotund. Luceafarul de dimineata este rotund. Piatra de la mormant cica era rotunda. Imparatia lui Dumnezeu este rotunda. S-a rostogolit peste chipul de aur. Nu stiu ce forma avea Piatra pe care au lepadat-o zidarii: dar banuiesc ca, de vreme ce nu s-a potrivit sistemului lor patratos de construire, trag concluzia ca a fost rotunda. Altfel nu o aruncau.

Apropos, stiti bancul ala: de ce isi fac oltenii casele rotunde? De aici si superioritatea lor. (nicidecum nu incerc sa fiu peiorativ, dar de dragul subiectului m-am legat si de asta, citeam pe undeva ca patratosu’ la origine e oltean; aici n-am vrut decat sa fiu putin comic)

Dar evreii cum sarbatoreau adunarea corturilor? in corturi patrate sau rotunde?

De ce prefer rotundul? pentru ca generalizeaza si implica patratul. Nu putem gandi altfel decat in termeni patrati. (D’aici si vorba aia: Ce te tot dai rotund atata?)

de don quijote octombrie 4, 2007 at 1:29 pm”

După prima postare din 19 octombrie 2006, a doua, intitulată Naum, a urmat în 2 noiembrie:

“Cînd ninge parcă cerul este împărţit în pătrăţele mici de caiet de matematică.”

SUPERB!

A treia postare, din 20 ianuarie (!), intitulată Noutăţi, era adresată studenţilor.

Luna februarie a fost prima lună care a avut mai mult de o postare (în paranteză: numărul comentariilor):

Scara!
“apelu telectualilor” (5)
atit de autentic…
“Micu traducător” (4)
Liiceanu sau Liicheanu? (3)

Luna martie, însă, a marcat începutul activităţii febrile a Pătrăţosului în blogosferă: 31 de postări.